Zece
„Un balaur avea zece capete. Peste zece-mpărăţii s-a dus vestea că...”
-
Ha-ha-ha! râd copiii, povestea asta ne-ai mai spus-o! Ai
uitat? Balaurul cu şapte capete din povestea a şaptea!
-
Mda!
-
Alta! Alta!
-
Una cu zece negri mititei, care...
-
Ha-ha-ha! o ştim de mult şi nici nu-i a dumitale!
-
Mda! Mda! Ahaaa! Odată, cinci căpriţe s-au uitat în
apă...
-
...şi au crezut că sunt zece! Ne-ai mai spus-o, numai
că erau trei căpriţe şi credeau că sunt şase!
-
Extraordinar! Sunteţi foc de deştepţi! Ia să vedem: dacă
stau zece vrăbii pe gard şi-mpuşc una,
câte mai rămân?
-
Zece!
-
Ha-ha! v-am prins!
-
Râzi degeaba! Voiai să spunem că toate au zburat şi că
n-a mai rămas nici una! E veche! Atât de veche, că până şi vrăbiile o ştiu.
Stai, să nu nu întrebi câte degete avem la mâini şi câte degete avem la
picioare, că iarăşi ştim!
-
Atunci...nu-mi mai rpmâne altceva, decât să vă dau nota zece!
-
Mulţumim!
-
Dar mie, pentru răbdare, cât îmi daţi?
-
Unu!
-
Halal mie!
-
Da, dar ia adună unu şi cu unu de la fiecare poveste, cât
fac?
-
Zece!
Titel
Constantinescu - Omul de zăpadă
Editura Ion
Creangă - 1971
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu